Cazul Panait. La începutul carierei sale politice, dar și în prezent, numele premierului Ponta este asociat cu sinuciderea procurorului Cristian Panait în 2002. Panait s-a sinucis aruncându-se de la etajul patru al vilei în care locuia, el fiind procurorul care se ocupa de cazul magistratului orădean, Alexandru Lele. Opoziția, prin vocile lui Emil Boc și Valeriu Stoica au cerut formarea unor comisii de anchetă care să elucideze misterul decesului procurorului Panait. Dosarul a fost clasat în august 2002, existând tentative ulterioare de a se redeschide dosarul. Președintele Traian Băsescu a vorbit despre implicarea premierului Ponta în scandalul Panait, afirmând „să îl ierte procurorul Panait”. Ponta declara în 2002 că a fost prieten cu Cristian Panait și că, alături de colegii săi, se simte vinovat pentru decesul acestuia, deoarece nu au stat mai mult alături de el. În campania de la europarlamentare din 2014, organizația PDL Sector 2 a împărțit pliante în care îl acuzau pe Ponta de moartea procurorului Panait.
Plagiatul lui Ponta. După o lună de la instalarea la Palatul Victoria, premierul Ponta este acuzat în revista „Nature” că a plagiat lucrarea de doctorat. Dosarul său de plagia a fost însă „albit”, în ciuda verdictelor clare date de „instanțele” academice. O primă decizie de plagiat a fost „desființată” prin ordin de ministru odată cu organismul care a dat-o, Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. O a doua, cea a Consiliului de Etică al Universității din București, nu a fost luată în seamă pe motiv că forul nu avea competența de judecată. Consiliul de etică de pe lângă Ministerul Educației a decis însă că teza respecta legislația din 2003, când a fost susținută, iar Parchetul lui Tiberiu Nițu a dat un NUP, pe baza expertizei Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, potrivit căruia plagiatul nu poate fi dovedit, printre altele, pe motiv că fonturile folosite la redactare sunt altele.
Suspendarea lui Băsescu. Scandalul plagiatului a fost dublat de disputa premier – președinte pe tema participării la Consiliul European, în care Ponta pierde la CCR dreptul de a merge la Consiliul European.
Scandalul plagiatul și cel legat de participarea la CE îl determină pe premier să prezinte în interiorul USL un plan de suspendare și demitere a președintelui Băsescu. Parlamentul îl suspendă pe președintele Băsescu pe 6 iulie 2012, iar pe 29 iulie se organizează referendumul pentru demiterea președintelui.
Pentru a-și pune planul în practică, USL pune în scenă un blitzkrieg instituțional. Schimbarea celor doi președinți ai Parlamentului, modificările aduse legii referendumului, restrângerea atribuțiilor Curții Constituționale și Avocatului Poporului atrag reacții critice din partea cancelariilor europene, dar mai ales din partea Comisiei Europene. La început de carieră ca prim-ministru, Ponta este obligat să accepte cele 11 puncte impuse de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Reacția sa externă este una redusă, lucru recunoscut ulterior că suspendarea președintelui nu a fost suficient de bine explicată în plan extern. Ponta este criticat chiar din interiorul propriei familii europene, el acceptând tonul acuzator venit din partea lui Martin Schulz și Hannes Swoboda.
Acțiunea de suspendare a președintelui Băsescu din vara lui 2012, era cea de-a doua la care participa Victor Ponta și cea în care a avut un rol determinat. La prima suspendare a președintelui Băsescu, în 2007, Victor Ponta a făcut parte din grupul de lucru constituit la nivelul PSD pentru a redacta documentul referitor la suspendarea șefului statului.
Susținerea baronilor penali. Șase dintre liderii marcanți din teritoriu sunt cercetați în doasre penale privind fapte de corupție: Adrian Duicu (CJ Mehedinți), Mircea Cosma (CJ Prahova), Nicușor Constantinescu (CJ Constanța), Gheorghe Bunea Stancu (CJ Brăila), Dragoș Benea (CJ Bacău), Costantin Nicolescu (CJ Argeș). Premierul nu s-a dezis niciun moment de ei, acuzând o vendetta a lui Traian Băsescu.
Cel mai răsunător caz în care apare numele lui Ponta este cel al traficului de influență de la Palatul Victoria, unde Adrian Duicu negocia funcții pentru apropiații săi. Prins în rețeaua de influență pe care șeful Consiliului Județean Mehedinți, și-a construit-o până la cel mai înalt nivel al instituțiilor statului, premierul s-a repliat, încercând să mute discuția de la faptele concrete semnalate de procurorii DNA, în planul conflictului politic cu Traian Băsescu și al „înscenărilor de presă”. Premierul a minimalizat scandalul, susținând că Duicu nu a fost la Palatul Victoria, nu a vorbit cu el și nici cu șeful Poliției, Petre Tobă, pentru obținerea unui post în primul eșalon al Internelor pentru omul său de la Mehedinți, Constanțin Ponea, șeful IPJ. (Cristian Andrei)